Tocmai am terminat de re re recitit India secretă a lui Paul Brunton. Trebuie sa marturisesc ca este una din cărțile care m-au schimbat. Una din acele cărți care au puterea să modifice, să contureze, să finiseze și să întărească personalități. Sau poate că doar mie mi se pare așa. Cel puțin asupra mea a avut toate aceste influențe.
Substanța acestei cărți este exact întrebarea Cine sunt eu?. Sau poate că, din paginile cărții, mie, mi-a rămas adânc săpată în memorie strict această întrebare care apare la un moment dat.
Am stat și m-am întrebat acest lucru în liniștea dormitorului meu și iata ce am aflat până acum despre mine:
1. Sunt o alăturare de compuși chimici a căror complexitate o știe doar partea de divinate a naturii.
2. Sunt un ansamblu de sisteme perfect construite, perfect reglate și divin îmbinate astfel încât funcționează (încă) fără rateuri. Din păcate natura trecătoare a omului va face să vină, și peste mine ca peste aproape toți semenii mei, acel moment de dereglare a sistemelor.
3. Sunt o colecție de simptomatologii ale emotionalului rezultate fie ca urmare a hiperactivității unora dintre sistemele de mai sus, fie născute din gânduri, imagini, amintiri...
4. Sunt o sumă de trăiri apărute din experiențele întâlnite în evoluția mea din această viață.
5. Cred că sunt, Biblia spune, o părticică din Divinitate.
Sunt acel Eu despre care vorbește Brunton atât de frumos și pe care mi l-a descris și Lobsang Rampa. Dar asta încă nu am putut să stabilesc fără nici un dubiu,să știu, pentru că nu am putut încă să-l văd, să-l adulmec, să-l mângâi, să-l ... simt. Doar cred ce mi s-a transmis. Întrebarea este: mă liniștește că “doar cred”? Cum aș putea face să știu?
No comments:
Post a Comment